reduceri si promotii 2018
Definitie închircire - ce inseamna închircire - Dex Online

închircire definitie

închircíre (reg.) s. f., g.-d. art. închircírii substantiv feminin închircire

ÎNCHIRCÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a se închirci. – V. închirci. substantiv feminin închircire

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc. verb chircesc

închircí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 închirceáscă verb închirci

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci. verb închirci

închircésc, V. chircesc. verb închircesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului închircire

închircire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular închircire închircirea
plural închirciri închircirile
genitiv-dativ singular închirciri închircirii
plural închirciri închircirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z