închipuire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeînchipuire
- Vezi aici mai multe rimeînchipuire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîn
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuînc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare. substantiv femininînchipuire
închipuíre s. f., g.-d. art. închipuírii; (plăsmuiri) pl. închipuíri substantiv femininînchipuire
închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC). substantiv femininînchipuire
ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ♦ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui. substantiv femininînchipuire
închípuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. chip). Vechĭ. Formez, daŭ formă: Dumnezeŭ închipui omul. Compar, asemăn: pe ceĭ bunĭ îĭ închipuim pămîntuluĭ celuĭ roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul închipuĭește morțiĭ. Azĭ. V. tr. Imaginez, concep: a închipui un tabloŭ, o mașină. Figurez, reprezent [!]: îmĭ închipui ce-a fost în acel naufragiŭ, îmĭ închipuĭ că-s fericit. Bănuĭesc, presupun: îmĭ închipuĭ ce a spus! Închipez, înjghebez, procur: Tu aĭ boĭ: de ce nu-țĭ închipuĭeștĭ și un car? (Cr.). Exclamativ: Închipuĭește-țĭ (adică: ce nenorocire! ce comedie!). verb tranzitivînchipuĭ
închipuí, închipuiesc, vb. tranz. – A transforma, a face, a întocmi; a reprezenta printr-o icoană: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + -ui. verb tranzitivînchipui
închipuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închípui, 3 închípuie, imperf. 3 sg. închipuiá; conj. prez. 3 să închípuie; ger. închipuínd verb tranzitivînchipui
închipuì v. 1. a face un chip, a reprezenta: marmura închipuia fel de fel de flori ISP.; 2. a-și pune în minte, a-și imagina: închipuiește-ți; 3. Mold. a face toate chipurile, a înjgheba: tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și un car? CR. verb tranzitivînchipuì
ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui. verb tranzitivînchipui
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînchipuire
| închipuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închipuire | închipuirea |
| plural | închipuiri | închipuirile | |
| genitiv-dativ | singular | închipuiri | închipuirii |
| plural | închipuiri | închipuirilor | |