ÎNCHIORCHIOȘÁ1, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se închiondora. substantiv feminin închiorchioșa
ÎNCHIORCHIOȘÁ2, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A-și găsi un loc; a se aciua. substantiv feminin închiorchioșa
ÎNCHIORCHIOȘÁRE s. f. v. închiorchioșa. [Sinonime] substantiv feminin închiorchioșare
ÎNCHIORCHIOȘÁ1, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se închiondora. verb închiorchioșa
ÎNCHIORCHIOȘÁ2, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A-și găsi un loc; a se aciua. verb închiorchioșa
închĭorchĭoșéz (mă) v. refl. (cp. cu ung. körleni, a se învîrti în cerc). Al. Trag o raĭtă, mă´nvîrtesc cum îmĭ place. – La Cr. „mă uĭt chĭorîș” (și atuncĭ ar veni d. chĭor!). verb închĭorchĭoșez
| închiorchioșare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închiorchioșare | închiorchioșarea |
| plural | închiorchioșări | închiorchioșările | |
| genitiv-dativ | singular | închiorchioșări | închiorchioșării |
| plural | închiorchioșări | închiorchioșărilor | |