ÎNCHERBÁT adj. v. încherba. [DLRM] adjectiv încherbat
închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitiv închelb
ÎNCHERBÁ vb. I. v. închelba. verb tranzitiv încherba
| încherbat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | încherbat | încherbatul | încherbată | încherbata |
| plural | încherbați | încherbații | încherbate | încherbatele | |
| genitiv-dativ | singular | încherbat | încherbatului | încherbate | încherbatei |
| plural | încherbați | încherbaților | încherbate | încherbatelor | |