închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb
încherba | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)încherba | încherbare | încherbat | încherbând | singular | plural | ||
încherbând | încherbați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | încherbez | (să)încherbez | încherbam | încherbai | încherbasem | |
a II-a (tu) | încherbezi | (să)încherbezi | încherbai | încherbași | încherbaseși | ||
a III-a (el, ea) | încherbează | (să)încherbai | încherba | încherbă | încherbase | ||
plural | I (noi) | încherbăm | (să)încherbăm | încherbam | încherbarăm | încherbaserăm | |
a II-a (voi) | încherbați | (să)încherbați | încherbați | încherbarăți | încherbaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | încherbează | (să)încherbeze | încherbau | încherbară | încherbaseră |