ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherbá vb. I.] substantiv feminin închelba
închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitiv închelb
ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherbá vb. I.] verb tranzitiv închelba
| închelbare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închelbare | închelbarea |
| plural | închelbări | închelbările | |
| genitiv-dativ | singular | închelbări | închelbării |
| plural | închelbări | închelbărilor | |