închelbara definitie
- Vezi aici mai multe rime închelbara
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu în
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu înc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ara
încăibărà v. 1. a apuca și a strânge tare; 2. fam. a se lua la ceartă; 3. a aduna cu anevoie: să-și încaibere și el un venit ISP. [Și închelbara, de origină necunoscută]. temporarîncăibărà
închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb
închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb
ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherbá vb. I.] verb tranzitivînchelba
ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. verb tranzitivînchelbăra
închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP. verb tranzitivînchelbărà