închelbărare definitie

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. substantiv femininînchelbăra

închélb și închérb, a v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. verb tranzitivînchelbăra

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP. verb tranzitivînchelbărà

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînchelbărare

închelbărare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular închelbărare închelbărarea
plural închelbărări închelbărările
genitiv-dativ singular închelbărări închelbărării
plural închelbărări închelbărărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z