ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. substantiv femininînchelbăra
închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb
ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. verb tranzitivînchelbăra
închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP. verb tranzitivînchelbărà
închelbărare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | închelbărare | închelbărarea |
plural | închelbărări | închelbărările | |
genitiv-dativ | singular | închelbărări | închelbărării |
plural | închelbărări | închelbărărilor |