închelbăra definitie

încăibărà v. 1. a apuca și a strânge tare; 2. fam. a se lua la ceartă; 3. a aduna cu anevoie: să-și încaibere și el un venit ISP. [Și închelbara, de origină necunoscută]. temporarîncăibărà

închélb și închérb, a v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb

închélb și închérb, a v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331) verb tranzitivînchelb

ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherbá vb. I.] verb tranzitivînchelba

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba. verb tranzitivînchelbăra

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP. verb tranzitivînchelbărà

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînchelbăra

închelbăra   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)închelbăra închelbărare închelbărat închelbărând singular plural
închelbărând închelbărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) închelbărez (să)închelbărez închelbăram închelbărai închelbărasem
a II-a (tu) închelbărezi (să)închelbărezi închelbărai închelbărași închelbăraseși
a III-a (el, ea) închelbărea (să)închelbărai închelbăra închelbără închelbărase
plural I (noi) închelbărăm (să)închelbărăm închelbăram închelbărarăm închelbăraserăm
a II-a (voi) închelbărați (să)închelbărați închelbărați închelbărarăți închelbăraserăți
a III-a (ei, ele) închelbărea (să)închelbăreze închelbărau închelbăra închelbăraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z