încheietor definitie

încheĭetór n., pl. oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr. tire-bouton). substantiv masculinîncheĭetor

încheietór (înv.) s. m., pl. încheietóri substantiv masculinîncheietor

ÎNCHEIETÓR, încheietori, s. m. 1. (Înv.; în sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. – Încheia + suf. -tor. substantiv masculinîncheietor

ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, s. m., s. f. 1. S. m. (Înv.; în sintagma) încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor. substantiv masculinîncheietor