încheĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încheĭeriĭ. Locu unde se încheĭe niște lucrurĭ, articulațiune: încheĭeturile oaselor, corpuluĭ, caruluĭ, mașiniĭ. – În Buc. și încheietoare, pl. orĭ. substantiv femininîncheĭetură
| încheietoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | încheietoare | încheietoarea |
| plural | încheietori | încheietorile | |
| genitiv-dativ | singular | încheietori | încheietorii |
| plural | încheietori | încheietorilor | |