închegáre s. f., g.-d. art. închegắrii; pl. închegắri substantiv femininînchegare
ÎNCHEGÁRE, închegări, s. f. Faptul de a (se) închega; coagulare; unire, lipire. ♦ Fig. (Concr.) Întrupare, materializare. – V. închega. substantiv femininînchegare
închiegare f. fig. formațiune consistentă, constituire: (Memfis) închiegare măestrită din suflarea vijeliei EM. substantiv femininînchiegare
închég, a -á v. tr. (d. cheag saŭ d. lat. coágulo, quaglo, *clago, -áre; it. cagliare, fr. cailler, sp. cajar [și cuajar, pg. coalhar, d. lat. coaglare]. – Încheagă; să închege). Solidific pin [!] ajutoru cheaguluĭ saŭ gelatineĭ: a închega laptele, sîngele. Fig. Formez, constituĭ: a închega o societate. V. refl. Mă solidific: laptele se încheagă. Fig. Mă constituĭ: societatea s´a închegat. (Mulțĭ scriitorașĭ aŭ abuzat de acest cuvînt). verb tranzitivîncheg
închegá (a ~) vb., ind. prez. 3 încheágă; conj. prez. 3 să închége verb tranzitivînchega
ÎNCHEGÁ, închég, vb. I. 1. Refl. și tranz. A se face sau a face să devină cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de încheagă apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strânge la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua ființă. – Lat. in-coagulare. verb tranzitivînchega
închiegà v. 1. a prinde chiag: laptele, sângele a închiegat; 2. a condensa, a solidifica: a ta suflare apa ’n râuri o ’nchiagă AL.; fig. sub frunte-i trecutul și viitorul se închiagă EM.; 3. a prinde bine, a lega strâns: a închiega o prietenie, a închiega ceva bani. verb tranzitivînchiegà
închegare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | închegare | închegarea |
plural | închegări | închegările | |
genitiv-dativ | singular | închegări | închegării |
plural | închegări | închegărilor |