închegătór adj. m., pl. închegătóri; f. sg. și pl. închegătoáre adjectivînchegător
ÎNCHEGĂTÓR, -OÁRE, închegători, -oare, s. f., adj. 1. S. f. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. S. f. (Bot; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). 3. Adj. Care încheagă. [Pl. și: (1) închegători] – Închega + suf. -ător. adjectivînchegător
închegător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | închegător | închegătorul | închegătoare | închegătoarea |
plural | închegători | închegătorii | închegătoare | închegătoarele | |
genitiv-dativ | singular | închegător | închegătorului | închegătoare | închegătoarei |
plural | închegători | închegătorilor | închegătoare | închegătoarelor |