închegătór adj. m., pl. închegătóri; f. sg. și pl. închegătoáre adjectiv închegător
ÎNCHEGĂTÓR, -OÁRE, închegători, -oare, s. f., adj. 1. S. f. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. S. f. (Bot; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). 3. Adj. Care încheagă. [Pl. și: (1) închegători] – Închega + suf. -ător. adjectiv închegător
năpraznică1 f. buruiană cu proprietăți vulnerare, oprind (după credința poporului) orice scursoare, de unde numele bănățean de închiegătoare (Geranium robertianum). substantiv feminin năpraznică
închegătoáre f. Vasu în care se încheagă laptele. Ban. O plantă geraniacee numită și priboĭ căpresc și năprasnică (geránium robertiánum) despre care poporu crede că oprește curgerea sîngeluĭ din rănĭ, din care cauză-ĭ și zice așa. substantiv feminin închegătoare
închegătoáre s. f., g.-d. art. închegătórii; pl. închegătóri substantiv feminin închegătoare
ÎNCHEGĂTOÁRE, închegătoare, s. f. 1. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. (Bot.; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). [Pl. și: (1) închegători] – Închega + suf. -ător. substantiv feminin închegătoare
închiegățoare f. l. vas de închiegat: nu-i venia cașul la închiegățoare POP.; 2. (Banat) Bot. năprasnică (care ar opri, după credințele poporului, orice scursoare). substantiv feminin închiegățoare
| închegătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închegătoare | închegătoarea |
| plural | închegători | închegătorile | |
| genitiv-dativ | singular | închegători | închegătoarei |
| plural | închegătoare | închegătorilor | |