încetiníre s. f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri substantiv femininîncetinire
ÎNCETINÍRE, încetiníri, s. f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire. – V. încetini. substantiv femininîncetinire
încetiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 să încetineáscă verb tranzitivîncetini
ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei). verb tranzitivîncetini
încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu. verb tranzitivîncetinesc
încetinire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încetinire | încetinirea |
plural | încetiniri | încetinirile | |
genitiv-dativ | singular | încetiniri | încetinirii |
plural | încetiniri | încetinirilor |