încetiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 să încetineáscă verb tranzitivîncetini
ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei). verb tranzitivîncetini
încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu. verb tranzitivîncetinesc
încetini | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)încetini | încetinire | încetinit | încetinind | singular | plural | ||
încetinind | încetiniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | încetinesc | (să)încetinesc | încetineam | încetinii | încetinisem | |
a II-a (tu) | încetinești | (să)încetinești | încetineai | încetiniși | încetiniseși | ||
a III-a (el, ea) | încetinește | (să)încetineai | încetinea | încetini | încetinise | ||
plural | I (noi) | încetinim | (să)încetinim | încetineam | încetinirăm | încetiniserăm | |
a II-a (voi) | încetiniți | (să)încetiniți | încetineați | încetinirăți | încetiniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | încetinesc | (să)încetinească | încetineau | încetiniră | încetiniseră |