încetat definitie

cețát și încețát, -ă adj. (d. ceață). Acoperit ca de ceață, mat: geamurĭ cețate. – Se poate zice și ca v.: cețez geamurile în fabrică. V. înegurez, înorez. temporarcețat

încețát, V. cețat. temporarîncețat

încetá (a ~) vb., ind. prez. 3 înceteáză verb tranzitivînceta

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare). verb tranzitivînceta

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață. verb tranzitivîncetà

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ [!], contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viașă, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea. verb tranzitivîncetez

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc. verb tranzitivîncetez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncetat

încetat		masculin		feminin
încetat		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încetat	încetatul	încetată	încetata
nominativ-acuzativ	plural	încetați	încetații	încetate	încetatele
genitiv-dativ	singular	încetat	încetatului	încetate	încetatei
genitiv-dativ	plural	încetați	încetaților	încetate	încetatelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z