reduceri si promotii 2018
Definitie încetare - ce inseamna încetare - Dex Online

încetare definitie

încetáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înceta, sfîrșit: încetare din viață (moarte), încetare de plățĭ în comerciŭ (faliment), încetare de ostilitățĭ (armistițiŭ saŭ pace). Fără încetare, continuŭ, perpetuŭ, mereŭ. substantiv feminin încetare

încetáre s. f., g.-d. art. încetắrii substantiv feminin încetare

încetare f. acțiunea de a înceta și rezultatul ei: întrerupere. substantiv feminin încetare

ÎNCETÁRE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces. – V. înceta. substantiv feminin încetare

încetá (a ~) vb., ind. prez. 3 înceteáză verb tranzitiv înceta

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare). verb tranzitiv înceta

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață. verb tranzitiv încetà

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ [!], contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viașă, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea. verb tranzitiv încetez

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc. verb tranzitiv încetez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încetare

încetare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încetare încetarea
plural încetări încetările
genitiv-dativ singular încetări încetării
plural încetări încetărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z