încetățenit definitie

credit rapid online ifn

ÎNCETĂȚENÍT, -Ă, încetățeniți, -te, adj. Care s-a înrădăcinat, care s-a statornicit. – V. încetățeni. adjectivîncetățenit

încetățení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenésc, imperf. 3 sg. încetățeneá; conj. prez. 3 încetățeneáscă verb tranzitivîncetățeni

credit rapid online ifn

încetățenì v. a da drepturile de cetățean. verb tranzitivîncetățenì

ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean. verb tranzitivîncetățeni

încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ. verb tranzitivîncetățenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncetățenit

încetățenit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încetățenit încetățenitul încetățeni încetățenita
plural încetățeniți încetățeniții încetățenite încetățenitele
genitiv-dativ singular încetățenit încetățenitului încetățenite încetățenitei
plural încetățeniți încetățeniților încetățenite încetățenitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z