reduceri si promotii 2018
Definitie încercuire - ce inseamna încercuire - Dex Online

încercuire definitie

ÎNCERCUÍRE s.f. Acțiunea de a încercui. [Pron. -cu-i-. / < încercui]. substantiv feminin încercuire

încercuíre s. f., g.-d. art. încercuírii; pl. încercuíri substantiv feminin încercuire

ÎNCERCUÍRE, încercuiri, s. f. Acțiunea de a încercui; înconjurare. ♦ (Mil.) înconjurare a unei grupări inamice în scopul nimicirii sau al capturării ei. – V. încercui. substantiv feminin încercuire

ÎNCERCUÍ vb. IV tr. A strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. [Pron. -cu-i, p.i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler]. verb tranzitiv încercui

încercuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiésc, imperf. 3 sg. încercuiá; conj. prez. 3 încercuiáscă verb tranzitiv încercui

ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui. verb tranzitiv încercui

*încercuĭésc v. tr. (d. cerc și cercuĭesc; fr. encercler, a înconjura c´un cerc, și cerner, a împresura). Înconjor, împresor, asediez. verb tranzitiv încercuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încercuire

încercuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încercuire încercuirea
plural încercuiri încercuirile
genitiv-dativ singular încercuiri încercuirii
plural încercuiri încercuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z