încercat definitie

2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s´o văd cum vine, la nenorocire se´ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu. verb tranzitivcerc

încérc, a -á v. tr. (în și cerc 2). Cerc, probez: a încerca o haĭnă. Fig. Dumnezeŭ ne încearcă. V. refl. Cerc, caut să văd dacă-s capabil: mă încerc în luptă, la luptă. V. cerc 2. verb tranzitivîncerc

încercá (a ~) vb., ind. prez. 3 înceárcă verb tranzitivîncerca

încercà v. 1. a face cercare sau probă: a încerca o haină; 2. a supune la cercare, a face să sufere: D-zeu a vrut să-l încerce; 3. a vedea dacă e capabil de ceva: se încearcă la scrimă. [V. cerca]. verb tranzitivîncercà

ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. 4. A îmbrăca o haină sau a încălța un pantof pentru a vedea dacă se potrivește. – Lat. pop. in-circare. verb tranzitivîncerca

a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită. verb tranzitivaîncercamareacudegetul