reduceri si promotii 2018
Definitie încercare - ce inseamna încercare - Dex Online

încercare definitie

încercáre și (vechĭ) cercáre f., pl. ărĭ. Facerea uneĭ probe: încercarea uneĭ mașinĭ. Lucrare de începător: încercărĭ poetice. Fig. Nenorocire care e presupusă că e dată oamenilor de Dumnezeu ca să-ĭ vadă ce pot răbda fără să murmure. Nenorocire în general: am trecut pin [!] grele încercărĭ, Peatră [!] de încercare. V. peatră. substantiv feminin încercare

încercáre s. f., g.-d. art. încercắrii; pl. încercắri substantiv feminin încercare

încercare f. 1. facerea unei probe: încercarea unei mașini; 2. prima producțiune literară sau artistică; 3. titlul unor opere: încercare despre inteligența umană; 4. fig. ispită, nenorocire ce reclamă statornicie: e o încercare dumnezeească. substantiv feminin încercare

ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință, primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca. substantiv feminin încercare

încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima. substantiv feminin încercareamoartenare

2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s´o văd cum vine, la nenorocire se´ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu. verb tranzitiv cerc

încérc, a v. tr. (în și cerc 2). Cerc, probez: a încerca o haĭnă. Fig. Dumnezeŭ ne încearcă. V. refl. Cerc, caut să văd dacă-s capabil: mă încerc în luptă, la luptă. V. cerc 2. verb tranzitiv încerc

încercá (a ~) vb., ind. prez. 3 înceárcă verb tranzitiv încerca

încercà v. 1. a face cercare sau probă: a încerca o haină; 2. a supune la cercare, a face să sufere: D-zeu a vrut să-l încerce; 3. a vedea dacă e capabil de ceva: se încearcă la scrimă. [V. cerca]. verb tranzitiv încercà

ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. 4. A îmbrăca o haină sau a încălța un pantof pentru a vedea dacă se potrivește. – Lat. pop. in-circare. verb tranzitiv încerca

a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită. verb tranzitiv aîncercamareacudegetul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încercare

încercare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încercare încercarea
plural încercări încercările
genitiv-dativ singular încercări încercării
plural încercări încercărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z