!încercăná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încercăneáză verb încercăna
ÎNCERCĂNÁ, pers. 3 încercănează, vb. I. Refl. (Despre ochi) A face cearcăne. – În + cearcăn. verb încercăna
| încercăna | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) încercăna | încercănare | încercănat | încercănând | singular | plural | ||
| încercănând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | încercănează | (să) — | încercăna | încercănă | încercănase | ||
| plural | I (noi) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | încercănează | (să) încercăneze | încercănau | încercănară | încercănaseră | ||