începător definitie

începătór, -oáre adj. Care începe în aintea [!] altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. Subst. Un începător. adjectivîncepător

începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre adjectivîncepător

începător a. elementar. ║ m. cel ce se află încă la primele elemente ale unei arte sau științe. adjectivîncepător

ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător. adjectivîncepător