ÎNCENUȘÍRE s. f. v. încenuși. [DLRM] substantiv femininîncenușire
încenușire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încenușire | încenușirea |
plural | încenușiri | încenușirile | |
genitiv-dativ | singular | încenușiri | încenușirii |
plural | încenușiri | încenușirilor |