încețoșare definitie

încețoșáre s. f., g.-d. art. încețoșắrii substantiv femininîncețoșare

ÎNCEȚOȘÁRE s. f. Faptul de a se încețoșa. – V. încețoșa. substantiv femininîncețoșare

încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s´a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370). verbîncețez

încețoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 încețoșeáză; conj. prez. 3 să încețoșéze; ger. încețoșấnd verbîncețoșa

ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos. verbîncețoșa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncețoșare

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z