ÎNCAZARMÁRE s.f. Acțiunea de a încazarma și rezultatul ei. [< încazarma]. substantiv femininîncazarmare
ÎNCAZARMÁRE s. f. Acțiunea de a încazarma. – V. încazarma. substantiv femininîncazarmare
ÎNCAZARMÁ vb. I. tr. A stabili ostașii în cazarmă. ♦ A reține, a consemna ostașii în cazarmă ziua și noaptea. [Cf. fr. encaserner]. verb tranzitivîncazarma
încazarmá (a ~) vb., ind. prez. 3 încazarmeáză verb tranzitivîncazarma
încazarmà v. a pune în cazarmă. verb tranzitivîncazarmà
ÎNCAZARMÁ, încazarmez, vb. I. Tranz. A instala ostașii în cazarmă; a reține ostașii ziua și noaptea în cazarmă. – În + cazarmă. verb tranzitivîncazarma
încazarméz v. tr. Așez, pun trupele în cazarmă. verb tranzitivîncazarmez
încazarmare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încazarmare | încazarmarea |
plural | încazarmări | încazarmările | |
genitiv-dativ | singular | încazarmări | încazarmării |
plural | încazarmări | încazarmărilor |