ÎNCASTRÁRE s.f. Mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație. [Var. incastrare s.f. / < încastra]. substantiv femininîncastrare
ÎNCASTRÁRE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei. – V. încastra. substantiv femininîncastrare
INCASTRÁRE s.f. v. încastrare. substantiv femininincastrare
INCASTRÁ vb. I. v. încastra. verb tranzitivincastra
ÎNCASTRÁ vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucându-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare]. verb tranzitivîncastra
încastrá (a ~) vb., ind. prez. 3 încastreáză verb tranzitivîncastra
ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer. verb tranzitivîncastra
încastrare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încastrare | încastrarea |
plural | încastrări | încastrările | |
genitiv-dativ | singular | încastrări | încastrării |
plural | încastrări | încastrărilor |