ÎNCASTRÁ vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucându-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare]. verb tranzitiv încastra
încastrá (a ~) vb., ind. prez. 3 încastreáză verb tranzitiv încastra
ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer. verb tranzitiv încastra
INCASTRÁ vb. I. v. încastra. verb tranzitiv incastra
| încastra | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) încastra | încastrare | încastrat | încastrând | singular | plural | ||
| încastrând | încastrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | încastrez | (să) încastrez | încastram | încastrai | încastrasem | |
| a II-a (tu) | încastrezi | (să) încastrezi | încastrai | încastrași | încastraseși | ||
| a III-a (el, ea) | încastrează | (să) încastrai | încastra | încastră | încastrase | ||
| plural | I (noi) | încastrăm | (să) încastrăm | încastram | încastrarăm | încastraserăm | |
| a II-a (voi) | încastrați | (să) încastrați | încastrați | încastrarăți | încastraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | încastrează | (să) încastreze | încastrau | încastrară | încastraseră | ||