ÎNCASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. [< încasa + -tor]. substantiv masculin și femininîncasator
*incasatór, -oáre adj. și s. Care incasează, casier (maĭ ales ambulant). substantiv masculin și femininincasator
încasatór s. m., pl. încasatóri substantiv masculin și femininîncasator
ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, al unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor. substantiv masculin și femininîncasator
incassator m. cel ce încassează. substantiv masculin și femininincassator
încasatoáre s. f., g.-d. art. încasatoárei; pl. încasatoáre substantiv masculin și femininîncasatoare
*incasatór, -oáre adj. și s. Care incasează, casier (maĭ ales ambulant). temporarincasator
| încasator | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | încasator | încasatorul | încasatoare | încasatoarea |
| plural | încasatori | încasatorii | încasatoare | încasatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | încasator | încasatorului | încasatoare | încasatoarei |
| plural | încasatori | încasatorilor | încasatoare | încasatoarelor | |