încartiruit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîncartiruit
- Vezi aici mai multe rimeîncartiruit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîn
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuînc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. adjectivîncartirui
*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n´are unde dormi, poliția o încartierează pin [!] casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc. verb tranzitivîn
ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. verb tranzitivîncartirui
încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 să încartiruiáscă verb tranzitivîncartirui
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. verb tranzitivîncartirui
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncartiruit
| încartiruit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | încartiruit | încartiruitul | încartiruită | încartiruita |
| plural | încartiruiți | încartiruiții | încartiruite | încartiruitele | |
| genitiv-dativ | singular | încartiruit | încartiruitului | încartiruite | încartiruitei |
| plural | încartiruiți | încartiruiților | încartiruite | încartiruitelor | |