reduceri si promotii 2018
Definitie încartiruire - ce inseamna încartiruire - Dex Online

încartiruire definitie

ÎNCARTIRUÍRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui]. substantiv feminin încartiruire

încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri substantiv feminin încartiruire

ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui. substantiv feminin încartiruire

*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n´are unde dormi, poliția o încartierează pin [!] casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc. verb tranzitiv în

ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. verb tranzitiv încartirui

încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 încartiruiáscă verb tranzitiv încartirui

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. verb tranzitiv încartirui

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încartiruire

încartiruire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încartiruire încartiruirea
plural încartiruiri încartiruirile
genitiv-dativ singular încartiruiri încartiruirii
plural încartiruiri încartiruirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z