încartiruire definitie

credit rapid online ifn

ÎNCARTIRUÍRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui]. substantiv femininîncartiruire

încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri substantiv femininîncartiruire

credit rapid online ifn

ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui. substantiv femininîncartiruire

*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n´are unde dormi, poliția o încartierează pin [!] casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc. verb tranzitivîn

ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. verb tranzitivîncartirui

încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 încartiruiáscă verb tranzitivîncartirui

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. verb tranzitivîncartirui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncartiruire

încartiruire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încartiruire încartiruirea
plural încartiruiri încartiruirile
genitiv-dativ singular încartiruiri încartiruirii
plural încartiruiri încartiruirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z