încartirui definitie

credit rapid online ifn

*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n´are unde dormi, poliția o încartierează pin [!] casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc. verb tranzitivîn

ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. verb tranzitivîncartirui

credit rapid online ifn

încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 încartiruiáscă verb tranzitivîncartirui

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. verb tranzitivîncartirui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncartirui

încartirui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)încartirui încartiruire încartiruit încartiruind singular plural
încartiruind încartiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încartiruiesc (să)încartiruiesc încartiruiam încartiruii încartiruisem
a II-a (tu) încartiruiești (să)încartiruiești încartiruiai încartiruiși încartiruiseși
a III-a (el, ea) încartiruiește (să)încartiruiai încartiruia încartirui încartiruise
plural I (noi) încartiruim (să)încartiruim încartiruiam încartiruirăm încartiruiserăm
a II-a (voi) încartiruiți (să)încartiruiți încartiruiați încartiruirăți încartiruiserăți
a III-a (ei, ele) încartiruiesc (să)încartiruiască încartiruiau încartirui încartiruiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z