încarnat definitie

credit rapid online ifn

*incarnát, -ă adj. 1. Întrupat, 2. (fr. incarnat). Roș ca carnea. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] roșie ca carnea. adjectivincarnat

ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat. adjectivîncarnat

credit rapid online ifn

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. (Și în forma încarnat) 1. Întrupat, personificat. Printre ele se afla o baroană... ce mergea la Viena: urîciune încarnată. BOLINTINEANU, O. 271. 2. Fig. Înverșunat; pasionat. Luăm... asupră-ne a convinge pe cel mai încarnat logician. MACEDONSKI, O. IV. 84. 3. (Numai în expr.) Unghie încarnată = unghie care crește în carne. – Variantă: încarnát, -ă adj. adjectivincarnat

*incarnát, -ă adj. 1. Întrupat, 2. (fr. incarnat). Roș ca carnea. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] roșie ca carnea. adjectivincarnat

incarnat n. coloare roșie ca a cârnei: frumosul incarnat pe fața ta cea albă BOL. adjectivincarnat

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie incarnată = unghie care crește în carne; onixis. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna. adjectivincarnat

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. (Și în forma încarnat) 1. Întrupat, personificat. Printre ele se afla o baroană... ce mergea la Viena: urîciune încarnată. BOLINTINEANU, O. 271. 2. Fig. Înverșunat; pasionat. Luăm... asupră-ne a convinge pe cel mai încarnat logician. MACEDONSKI, O. IV. 84. 3. (Numai în expr.) Unghie încarnată = unghie care crește în carne. – Variantă: încarnát, -ă adj. adjectivincarnat

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. verb tranzitivincarna

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză verb tranzitivincarna

incarnà v. a (se) întrupa. verb tranzitivincarnà

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare. verb tranzitivincarna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I. verb tranzitivincarna

ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna. verb tranzitivîncarna

încarná v. incarná verb tranzitivîncarna

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză verb tranzitivincarna

ÎNCARNÁ vb. I v. incarna. verb tranzitivîncarna

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. verb tranzitivincarna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I. verb tranzitivincarna

încărná (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărneáză verb tranzitivîncărna

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-. verb tranzitivincarnez

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-. verb tranzitivincarnez

încarnéz, V. incarnez. verb tranzitivîncarnez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncarnat

încarnat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încarnat încarnatul încarna încarnata
plural încarnați încarnații încarnate încarnatele
genitiv-dativ singular încarnat încarnatului încarnate încarnatei
plural încarnați încarnaților încarnate încarnatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z