încarnare definitie

credit rapid online ifn

INCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna]. substantiv femininincarnare

ÎNCARNÁRE s.f. v. incarnare. substantiv femininîncarnare

credit rapid online ifn

încarnáre v. incarnáre substantiv femininîncarnare

!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri substantiv femininincarnare

ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare. substantiv femininîncarnare

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a in­carna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f. substantiv femininincarnare

INCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna]. substantiv femininincarnare

!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri substantiv femininincarnare

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnáre s. f.] – V. incarna. substantiv femininincarnare

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a in­carna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f. substantiv femininincarnare

*incarnațiúne f. (lat. incarnátio, -ónis). Întrupare. Acțiunea pin [!] care Isus Hristos s´a făcut om, unind natura divină cu forma umană (la catolicĭ). – Și -áție. substantiv femininincarnațiune

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. verb tranzitivincarna

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză verb tranzitivincarna

incarnà v. a (se) întrupa. verb tranzitivincarnà

ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna. verb tranzitivîncarna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare. verb tranzitivincarna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I. verb tranzitivincarna

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne]. verb tranzitivincarna

încarná v. incarná verb tranzitivîncarna

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză verb tranzitivincarna

ÎNCARNÁ vb. I v. incarna. verb tranzitivîncarna

încărná (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărneáză verb tranzitivîncărna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I. verb tranzitivincarna

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-. verb tranzitivincarnez

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-. verb tranzitivincarnez

încarnéz, V. incarnez. verb tranzitivîncarnez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncarnare

încarnare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încarnare încarnarea
plural încarnări încarnările
genitiv-dativ singular încarnări încarnării
plural încarnări încarnărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z