ÎNCARCERÁ vb. I. tr. A închide, a băga la închisoare, la carceră; a întemnița. [Cf. fr. incarcérer, it. incarcerare]. adjectivîncarcera
*în- și incarceréz v. tr. (fr. incarcérer, it. incarcerare). Pun în carceră, întemnițez. verb tranzitivîn
ÎNCARCERÁ vb. I. tr. A închide, a băga la închisoare, la carceră; a întemnița. [Cf. fr. incarcérer, it. incarcerare]. verb tranzitivîncarcera
încarcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 încarcereáză verb tranzitivîncarcera
încarcerà v. a pune în carcere, a întemnița. verb tranzitivîncarcerà
ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemnița. – Din lat. incarcerare, fr. incarcérer. verb tranzitivîncarcera
| încarcerat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | încarcerat | încarceratul | încarcerată | încarcerata |
| plural | încarcerați | încarcerații | încarcerate | încarceratele | |
| genitiv-dativ | singular | încarcerat | încarceratului | încarcerate | încarceratei |
| plural | încarcerați | încarceraților | încarcerate | încarceratelor | |