încarcerare definitie

ÎNCARCERÁRE s.f. Acțiunea de a încarcera și rezultatul ei; încarcerație. [< încarcera]. substantiv femininîncarcerare

încarceráre s. f., g.-d. art. încarcerắrii; pl. încarcerắri substantiv femininîncarcerare

ÎNCARCERÁRE, încarcerări, s. f. Acțiunea de a încarcera; întemnițare, detenție. – V. încarcera. substantiv femininîncarcerare

*în- și incarceréz v. tr. (fr. incarcérer, it. incarcerare). Pun în carceră, întemnițez. verb tranzitivîn

ÎNCARCERÁ vb. I. tr. A închide, a băga la închisoare, la carceră; a întemnița. [Cf. fr. incarcérer, it. incarcerare]. verb tranzitivîncarcera

încarcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 încarcereáză verb tranzitivîncarcera

încarcerà v. a pune în carcere, a întemnița. verb tranzitivîncarcerà

ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemnița. – Din lat. incarcerare, fr. incarcérer. verb tranzitivîncarcera

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncarcerare

încarcerare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încarcerare	încarcerarea
nominativ-acuzativ	plural	încarcerări	încarcerările
genitiv-dativ	singular	încarcerări	încarcerării
genitiv-dativ	plural	încarcerări	încarcerărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z