INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare. substantiv femininincarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă]. substantiv femininîncarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s. f. v. incarbonizare. substantiv femininîncarbonizare
INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare. substantiv femininincarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă]. substantiv femininîncarbonizare
incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizắrii substantiv femininincarbonizare
INCARBONIZÁRE s. f. Ansamblu de procese de natură fizică, chimică sau biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. [Var.: încarbonizáre s. f.] – În + carbonizare. substantiv femininincarbonizare
încarbonizare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încarbonizare | încarbonizarea |
plural | încarbonizări | încarbonizările | |
genitiv-dativ | singular | încarbonizări | încarbonizării |
plural | încarbonizări | încarbonizărilor |