INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare. substantiv feminin incarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă]. substantiv feminin încarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s. f. v. incarbonizare. substantiv feminin încarbonizare
INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare. substantiv feminin incarbonizare
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă]. substantiv feminin încarbonizare
incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizắrii substantiv feminin incarbonizare
INCARBONIZÁRE s. f. Ansamblu de procese de natură fizică, chimică sau biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. [Var.: încarbonizáre s. f.] – În + carbonizare. substantiv feminin incarbonizare
| încarbonizare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | încarbonizare | încarbonizarea |
| plural | încarbonizări | încarbonizările | |
| genitiv-dativ | singular | încarbonizări | încarbonizării |
| plural | încarbonizări | încarbonizărilor | |