încapsuláre s. f., g.-d. art. încapsulắrii; pl. încapsulắri substantiv feminin încapsulare
ÎNCAPSULÁRE, încapsulări, s. f. Acțiunea de a încapsula. – V. încapsula. substantiv feminin încapsulare
încapsulá (a ~) vb., ind. prez. 3 încapsuleáză verb tranzitiv încapsula
ÎNCAPSULÁ, încapsulez, vb. I. Tranz. A astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă. – În + capsulă. verb tranzitiv încapsula
| încapsulare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | încapsulare | încapsularea |
| plural | încapsulări | încapsulările | |
| genitiv-dativ | singular | încapsulări | încapsulării |
| plural | încapsulări | încapsulărilor | |