încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m´am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte. invariabil încaĭ
încáltea, V. încaĭ. invariabil încaltea
încáltea/încálte (reg.) adv. invariabil încaltea
încalte(a) adv. V. încai: încaltea când ai fi și tu ceva CR. invariabil încaltea
ÎNCÁLTEA adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. [Var.: încálte, încáilea adv.] – Încă + alta. invariabil încaltea