încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m´am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte. invariabilîncaĭ
încai (încailea) adv, cel puțin: dă-mi încai banii. [Origină necunoscută]. invariabilîncai
ÎNCÁI adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. – În + cai (pl. înv. al lui cale). invariabilîncai