încadrat definitie

*în- și incadréz v. tr. (fr. encadrer, d. cadre, cadru). Pun în cadru un tabloŭ, înramez. Desemnez [!] în prejur [!] ceva ca un cadru. Fig. Amplific, înzorzonez: a incadra o anecdotă. Pun ofițerĭ uneĭ trupe: a incadra un regiment noŭ. Înconjor cu loviturĭ de tun repetate: o baterie încadrase o companie, pe care apoĭ o nimici. verb tranzitivîn

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer]. verb tranzitivîncadra

încadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 încadreáză verb tranzitivîncadra

încadrà v. 1. a pune o cadră sau pervaz: a încadra o pictură; 2. fig. a înconjura; 3. a însera, a introduce: a încadra o anecdotă. verb tranzitivîncadrà

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din fr. encadrer. verb tranzitivîncadra