încăpăținare definitie
ÎNCĂPĂȚINÁRE s. f. v. încăpățânare. substantiv feminin încăpăținare
încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune). temporar încăpățînare
ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna. verb încăpățina
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încăpăținare
| încăpăținare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | încăpăținare | încăpăținarea |
| plural | încăpăținări | încăpăținările | |
| genitiv-dativ | singular | încăpăținări | încăpăținării |
| plural | încăpăținări | încăpăținărilor | |