încălțăminte definitie

încălțămî́nt și călțămî́nt n., pl. inte (lat. incalciamentum, calciamentum și calceamentum). Vechĭ. Îmbrăcămînt de pele [!], de postav orĭ de caucĭuc care acopere picĭoru (talpa orĭ și pulpa), cizma (cĭobota), gheata, galoșiĭ, papuciĭ, pantofiĭ, imineiĭ, tîrliciĭ ș. a. – Azĭ se zice încălțămintele-s bune saŭ încălțămintea e bună, gen. încălțămintelor și încălțămintiĭ, ca merindea (Trans.) îld. merindele. Cel maĭ bine e să păstrezĭ forma încălțămînt. substantiv femininîncălțămînt

încălțămínte s. f., g.-d. art. încălțămíntei substantiv femininîncălțăminte

încălțăminte f. obiect de piele sau de postav ce servă a acoperi partea de jos a piciorului. [Lat. CALCEAMENTA]. substantiv femininîncălțăminte

ÎNCĂLȚĂMÍNTE s. f. Nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci etc. – Lat. calciamentum (după încălța). substantiv femininîncălțăminte

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncălțăminte

încălțăminte   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încălțăminte încălțămintea
plural
genitiv-dativ singular încălțăminte încălțămintei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z