încânta definitie

încî́nt, a v. tr. (lat. in-cantare, a fărmăca [!]; it. incantare, pv. sp. pg. encantar, fr. enchanter. V. cînt). Mold. Munt. Amăgesc cu vorba, bat capu: ĭa fugĭ de-aicĭ și nu mă´ncînta (Munt. a încînta cu migdale amare, a înșela cu promisiunĭ). Neol. (după fr. it.). Farmec, seduc, fascinez, umplu de admirațiune: știința, politeța, arta luĭ l-a încîntat. V. boscorodesc. verb tranzitivîncînt

ÎNCÂNTÁ vb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încânt. / după fr. enchanter]. verb tranzitivîncânta

încântá (a ~) vb., ind. prez. 3 încấntă verb tranzitivîncânta

încântà v. 1. a captiva cu fermece; 2. a transporta de admirațiune, de plăcere: taina ce mă ’ncântă AL. [Lat. INCANTARE]. verb tranzitivîncântà

ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter). verb tranzitivîncânta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncânta

încânta   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)încânta încântare încântat încântând singular plural
încântând încântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încânt (să)încânt încântam încântai încântasem
a II-a (tu) încânți (să)încânți încântai încântași încântaseși
a III-a (el, ea) încântă (să)încântai încânta încântă încântase
plural I (noi) încântăm (să)încântăm încântam încântarăm încântaserăm
a II-a (voi) încântați (să)încântați încântați încântarăți încântaserăți
a III-a (ei, ele) încântă (să)încânte încântau încânta încântaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z