aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc. verb tranzitiv auresc
!înaurí (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 să înaureáscă verb tranzitiv înauri
ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur. verb tranzitiv înauri
înaurésc, V. auresc. verb tranzitiv înauresc
| înaurire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înaurire | înaurirea |
| plural | înauriri | înauririle | |
| genitiv-dativ | singular | înauriri | înauririi |
| plural | înauriri | înauririlor | |