aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc. verb tranzitivauresc
!înaurí (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 să înaureáscă verb tranzitivînauri
ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur. verb tranzitivînauri
înaurésc, V. auresc. verb tranzitivînauresc
| înauri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)înauri | înaurire | înaurit | înaurind | singular | plural | ||
| înaurind | înauriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înauresc | (să)înauresc | înauream | înaurii | înaurisem | |
| a II-a (tu) | înaurești | (să)înaurești | înaureai | înauriși | înauriseși | ||
| a III-a (el, ea) | înaurește | (să)înaureai | înaurea | înauri | înaurise | ||
| plural | I (noi) | înaurim | (să)înaurim | înauream | înaurirăm | înauriserăm | |
| a II-a (voi) | înauriți | (să)înauriți | înaureați | înaurirăți | înauriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | înauresc | (să)înaurească | înaureau | înauriră | înauriseră | ||