ÎNAURÁ vb. I. v. înauri. verb tranzitivînaura
| înaurat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | înaurat | înauratul | înaurată | înaurata |
| plural | înaurați | înaurații | înaurate | înauratele | |
| genitiv-dativ | singular | înaurat | înauratului | înaurate | înauratei |
| plural | înaurați | înauraților | înaurate | înauratelor | |