ÎNAURÁ vb. I. v. înauri. verb tranzitivînaura
înaurat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înaurat | înauratul | înaurată | înaurata |
plural | înaurați | înaurații | înaurate | înauratele | |
genitiv-dativ | singular | înaurat | înauratului | înaurate | înauratei |
plural | înaurați | înauraților | înaurate | înauratelor |