înaugurare definitie

credit rapid online ifn

ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura. substantiv femininînaugura

INAUGURÁRE s.f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei; deschidere; începere. [Pron. i-nau-. / < inaugura]. substantiv feminininaugurare

credit rapid online ifn

!inauguráre (i-nau-/in-au-) s. f., g.-d. art. inaugurắrii; pl. inaugurắri substantiv feminininaugurare

INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura. substantiv feminininaugurare

INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura; deschidere solemnă sau dare în folosință a unei construcții, a unei lucrări etc. Inaugurarea Tea­trului Național în 1852 s-a făcut într-o atmosferă solemnă, dar fără prea mare trîmbițare, fără discursuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 1/5. Dimineața, două inaugurări: linia dublă de descărcare a minereului a fost dată în folosință, iar furnalul ce stătuse stins zece ani a fost pus în mișcare. CĂLUGĂRU, O. P. 449. ♦ Dezvelirea unui monument. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei. CARAGIALE, O. II 35. Am cea mai mare dorință de-a asista la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. ALECSANDRI, S. 129. – Pronunțat: -nau-. substantiv feminininaugurare

*inaugurațiúne1 f. (lat. inaugurátio, -ónis). Acțiunea de a inaugura. Ceremonia acesteĭ acțiunĭ. – Și áție, dar maĭ des -áre. substantiv feminininaugurațiune

INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare]. verb tranzitivinaugura

!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză verb tranzitivinaugura

inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru. verb tranzitivinaugurà

ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura. verb tranzitivînaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare. verb tranzitivinaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitivinaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitivinaugura

*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr´o [!] solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe [!] anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ. verb tranzitivinaugurez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînaugurare

înaugurare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înaugurare înaugurarea
plural înaugurări înaugurările
genitiv-dativ singular înaugurări înaugurării
plural înaugurări înaugurărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z