ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura. verb tranzitiv înaugura
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitiv inaugura
INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare]. verb tranzitiv inaugura
!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză verb tranzitiv inaugura
inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru. verb tranzitiv inaugurà
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare. verb tranzitiv inaugura
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitiv inaugura
*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr´o [!] solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe [!] anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ. verb tranzitiv inaugurez
| înaugura | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înaugura | înaugurare | înaugurat | înaugurând | singular | plural | ||
| înaugurând | înaugurați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înaugurez | (să) înaugurez | înauguram | înaugurai | înaugurasem | |
| a II-a (tu) | înaugurezi | (să) înaugurezi | înaugurai | înaugurași | înauguraseși | ||
| a III-a (el, ea) | înaugurează | (să) înaugurai | înaugura | înaugură | înaugurase | ||
| plural | I (noi) | înaugurăm | (să) înaugurăm | înauguram | înaugurarăm | înauguraserăm | |
| a II-a (voi) | înaugurați | (să) înaugurați | înaugurați | înaugurarăți | înauguraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | înaugurează | (să) înaugureze | înaugurau | înaugurară | înauguraseră | ||